question: "why would a man say to a woman: You are hot!". what goes through his mind and his lets these words come out of his mouth? is it pure curiosity, to see her reaction? is he after something? is it plain fishing? is he expecting a slap or a phone number? who cares what he thinks? who give 2 cents on his assessment? potential replies: "why thank you!" or "i know" ,"what's it to you!"
my non-witty answer is almost always: "that's what my husband says to me all the time". it usually cuts the conversation short and makes it awkward. but why should i be the one o feel awkward when i didn't start it?
Thursday, June 30, 2011
same ol' photoshoot
...since i don't have the originals, these will be a simple reminder of the young days
Wednesday, June 22, 2011
lucruri alandala
E miercuri. sunt asa de obosita. caldura mare si lucrul intens ma epuizeaza la sfarsit de zi. dar azi am apucast sa gatesc paste cu pui si salata. am infulecat tot, dupa ce nici eu nici conrad nu am mancat de pranz pentru ca a fost mult prea cald. am baut in schimb o tona de apa.
azi la lucru a fost un sucess. oamenii pe care i-am cunoscut, rabdarea pe care am avut-o cu ei, lucrurile interesante pe care le-au scos ei la iveala, o femeia mi-a adus o prajitura cu cipsuri de ciocolata, alta a fost foarte emotioata cand i-am spus ca sotul meu e un barbat bun si ca tatal lui i-a fost un exemplu minunat. se pare ca fiul ei cel mare s-a casatorit weekendul trecut, si ca povestea lui seamana un pic cu povestea mea si a lui conrad. am vazut bucurie si recunostinta in ochii mai tuturor celor ce le-am reparat sau ajutat cu telefonul sau cu ipodul lor.
conrad a spalat vasele dupa masa, si ne-am uitat la un film nemaipomenit de amuzant "Date Night".
De altfel, cineva m-a intrebat alaltaieri daca sunt model si mi-a dat cartea de vizita daca vreau sa fiu model. iar o doamna azi la lucru mi-a spus ca am o voce sexy. cele mai alandala chestii se intampla...
si in weekend prietena sefului lui Conrad mi-a facut o serie de poze, ca vrea sa fie tot mai experimentata in domeniu fotografiei.
azi la lucru a fost un sucess. oamenii pe care i-am cunoscut, rabdarea pe care am avut-o cu ei, lucrurile interesante pe care le-au scos ei la iveala, o femeia mi-a adus o prajitura cu cipsuri de ciocolata, alta a fost foarte emotioata cand i-am spus ca sotul meu e un barbat bun si ca tatal lui i-a fost un exemplu minunat. se pare ca fiul ei cel mare s-a casatorit weekendul trecut, si ca povestea lui seamana un pic cu povestea mea si a lui conrad. am vazut bucurie si recunostinta in ochii mai tuturor celor ce le-am reparat sau ajutat cu telefonul sau cu ipodul lor.
conrad a spalat vasele dupa masa, si ne-am uitat la un film nemaipomenit de amuzant "Date Night".
De altfel, cineva m-a intrebat alaltaieri daca sunt model si mi-a dat cartea de vizita daca vreau sa fiu model. iar o doamna azi la lucru mi-a spus ca am o voce sexy. cele mai alandala chestii se intampla...
si in weekend prietena sefului lui Conrad mi-a facut o serie de poze, ca vrea sa fie tot mai experimentata in domeniu fotografiei.
Saturday, June 18, 2011
Wednesday, June 15, 2011
Psalmul 139
Psalmi 139
1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
3Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
6O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
7Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
12Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
13Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
18Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
19O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
20Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
24Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
3Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
6O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
7Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
12Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
13Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
18Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
19O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
20Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
24Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
Sunday, June 12, 2011
caracter and rules
I have a lot of ideas floating in my head. usually only when I go to bed they make most sense, but then i am too tired to get up and write them. i used to do that when i was in college. going to bed after 2 am, and wake up at 9 and go to classes... what a good lie and time to meditate. and i know i shouldn't complain. i still have the time in the word to write my thoughts and meditate. i know new mothers who think the time to meditate will never be theirs again.
the things i was thinking about were related to parenthood and mentoring.
and how much i love my parents for never changing the rules of the game on me. that is, their genuine sense of integrity offered me a stable ground to build my moral self, to solidify my beliefs, to be a strong woman. i think i saw myself as a woman, not necessarily in the way one would think the term woman means, physically developed, or emotionally ready for any romantic relationship, but a woman that could take on the world, responsible and strong.
Back to my parents. They never gave me verbal warning when i was pushing their limits, and pushing their buttons. I know never is a strong word, but i don't recall hearing them say: if you do that one more time i am going to spank you.
I did get my full share of spanks early on, but I learned to listen to nonverbal cues. And stop being a pain in the butt long before their breaking point. I learned to respect them, and communicate, because of their non trained way of dealing with life. But they never ever switched the rules on me.
I love them for their patience, for their kindness, for believing in me, for letting me find my own self without hovering. Sometimes I fear they gave me too much independency, trusting me, trusting me without many verbal assurances.
In my relationships with my friends, and coworkers and family, if there is one think I pray I won't fail in is to have my yes be yes and y no be no, and never change my rules because they suite me better. A promise made, is a promise kept, always come on time for meetings, go an extra mile, trust and give second chances. be firm in your beliefs and stand straight.
My mom was telling me she slapped Dan's hand when he asked for money a third time to go buy lottery tickets. He was but 7 years old. They were traveling to my grandma's house. They were in a train station. After she told him: "never ask for money to buy lottery tickets, she saw Dan's sad ashamed little face, and it broke her heart, but she said she couldn't take her word back. she couldn't change her mind about the lottery tickets. she wanted to brush the pain away, but her firm position in this matter made it clear what the rules were. and he didn't die of shame or sorrow for not purchasing lottery tickets that day.
rules are rules, and the 10 commands are loud and clear.
we are such weak people. we seek the immediate comfort, we want to be liked, we want to be happy at any cost. we don't like discipline. we don't discipline ourselves and thus we have no authority over our children.
Authority doesn't lay in a strong scary voice. Or an abusive attitude. but in the respect one earns by leading by example first and not being afraid to clearly state the rules and not go back to change them. weak people change the rules because they are afraid of the consequences.
I love my parents, and i love their genuine way of leading their lives. they are far from perfect, and yet they are perfect in my eyes. that is: i love them wholeheartedly, and i am proud of them and i am grateful to them.
Indeed, Dan and I are who we are because of their character and sacrifices and because they always said: "we want you to be more than we ever had the chance to become" they were never in competition with us. and they believed in us.
Thank you God for the blessing of my parents. And I pray that I will be an example for the next generation, the same way they were for me.
the things i was thinking about were related to parenthood and mentoring.
and how much i love my parents for never changing the rules of the game on me. that is, their genuine sense of integrity offered me a stable ground to build my moral self, to solidify my beliefs, to be a strong woman. i think i saw myself as a woman, not necessarily in the way one would think the term woman means, physically developed, or emotionally ready for any romantic relationship, but a woman that could take on the world, responsible and strong.
Back to my parents. They never gave me verbal warning when i was pushing their limits, and pushing their buttons. I know never is a strong word, but i don't recall hearing them say: if you do that one more time i am going to spank you.
I did get my full share of spanks early on, but I learned to listen to nonverbal cues. And stop being a pain in the butt long before their breaking point. I learned to respect them, and communicate, because of their non trained way of dealing with life. But they never ever switched the rules on me.
I love them for their patience, for their kindness, for believing in me, for letting me find my own self without hovering. Sometimes I fear they gave me too much independency, trusting me, trusting me without many verbal assurances.
In my relationships with my friends, and coworkers and family, if there is one think I pray I won't fail in is to have my yes be yes and y no be no, and never change my rules because they suite me better. A promise made, is a promise kept, always come on time for meetings, go an extra mile, trust and give second chances. be firm in your beliefs and stand straight.
My mom was telling me she slapped Dan's hand when he asked for money a third time to go buy lottery tickets. He was but 7 years old. They were traveling to my grandma's house. They were in a train station. After she told him: "never ask for money to buy lottery tickets, she saw Dan's sad ashamed little face, and it broke her heart, but she said she couldn't take her word back. she couldn't change her mind about the lottery tickets. she wanted to brush the pain away, but her firm position in this matter made it clear what the rules were. and he didn't die of shame or sorrow for not purchasing lottery tickets that day.
rules are rules, and the 10 commands are loud and clear.
we are such weak people. we seek the immediate comfort, we want to be liked, we want to be happy at any cost. we don't like discipline. we don't discipline ourselves and thus we have no authority over our children.
Authority doesn't lay in a strong scary voice. Or an abusive attitude. but in the respect one earns by leading by example first and not being afraid to clearly state the rules and not go back to change them. weak people change the rules because they are afraid of the consequences.
I love my parents, and i love their genuine way of leading their lives. they are far from perfect, and yet they are perfect in my eyes. that is: i love them wholeheartedly, and i am proud of them and i am grateful to them.
Indeed, Dan and I are who we are because of their character and sacrifices and because they always said: "we want you to be more than we ever had the chance to become" they were never in competition with us. and they believed in us.
Thank you God for the blessing of my parents. And I pray that I will be an example for the next generation, the same way they were for me.
Thursday, June 9, 2011
Monday, June 6, 2011
Cartea bunelor maniere sau proberbele biblice.
Pizookie de la grupul de adolescente.. sleepover desert.
Daca nu am avut norocul sa avem arinti super implicati si atot stiutori si manierati si inteligenti si rabdatori... intr-un cuvant superparinti, care au stiut mereu balanta intre disciplina si bunatate, exista destule resure de compensare, sa ne adaptam la orice cultura si viata si grup social. cartile sunt o buna resura... pentru mine au fost proverbele din biblie. pe care le-am asimilat si reasimilat si recitit si mustrat si invatat.
nesiguranta celor din jus e trista, sigafele sociale facuta iar si iar, si datul drumului la gura inainte sa progesam ceea ce vom spune, vorbitul peste cei din jur, fara sa ascultam ce au spus, glumele neajustate in functie de contextul in care sunt spuse, persoanele carora sunt adresate... oh, daca ne-am face timp sa ascultam inainte sa vorbim, si sa observam semnale nonverbale de la cei din jur, ne-am adapta mai usor la dansul maraton social pe care il incepem in fiecare zi, la lucru, intre prieteni, la bise, in familie etc.
Subscribe to:
Posts (Atom)