no buuuun. dupa atata veselie, si buna dispozitie, si bucurie... ca nu mai stiam de mine, mai ales cu satifactia lucrului si o contanta multumire, a venit si ziua stresului. o zi de sambata aglomerata, in care am intrat in noii papuci ai promovarii, si am jonglat in tromba si unele si altele, interactionand cu fel de fel de oameni, mi-am dat seama ca inca, un aspect al responsabilitatilor mele noi nu mi-e chiar pe plac. Culmea, e o responsabilitate la care multi aspira, si imi asum destul de multa putere de decizie in ea. totusi, nu imi place. e mereu contra timp, si e cao tragere la sortz, cu cine voi avea de afa face intr-o zi. rebuie sa fiu empatica si in acelasi timp prompta si profesionala in a educa oamreni, a repara iPhone iPod iPad, a procesa formalitati in baza de date.. si toate asta in 10 minue pe programare. ma dispera. mai ales cand am de a face cu oameni aroganti, sau speriati, sau disperati sau mincinosi. devin cinica sau inevitabil pun o bariera intre mine si ei.. .si asta se intampla doar in rolul de geniu.
Inca invat ... e o provocarea adaptarea la noul rol de geniu. inca prefer sa tin o clasa in fata a 20 de oameni necunoscuti care arunca intrebari spre mine tot la cateva minute, si nu imi pierd sirul gandirii, si inspir si imi fac treaba cu pasiune si chef. pe de alta parte... sunt aspecte ale lucrului care nu imi plac. si incerc sa le depasesc, si sa ii dau o sansa in fiecare zi acestei noi responsabilitati. ma tine provocarea asta cu picioarele pe panat, ceea ce e bine, cred.
oricum, e si asta un sezon...
No comments:
Post a Comment