Am primit o promovare. Nu ce-a dorita, dar probabil una mai interesanta. M-au felicitat pe rand colegii, dar nu am simtit nici o anume buvurie. Stiu ca au fost mai multi candidati, si e greu sa te bucuri cand chiar langa tine cineva e dezamagit.
E valtoare mare la lucru, schimari dramatice, unele nebine primie de colegi. Majoritatea.
Avem un credo, ca ici in compania asta cea mai importanta resursa sunt oamenii, sufletul companiei. Dar mi se pare ca empatia lipseste, cand momentan doar se urmeaza niste comenzi de sus, si managerii abia isi trag ei sufletul in aplicarea acestor ordine.
In fine, stresul si frustrarea dintre colegi a declansat facatorul de pace din mine. Si vad lucruri care nu ma afecteaza in mod direct, dar n ma pot abtine sa nu ma doara. Probabil ca in parte e si un dram de mandrie, ca pot judeca lucrurile la rece, pentru ca nu sunt implicata direct, sau aceste fapte nu ma afecteaza direct pe mine. Cum ar fi taierea orelor, si stagnarea intr-o pozitie fara recunoasterea meritelor. Dar acum, tot ce pot zice ii ca nu imi chiar doresc sa lucrez asa de mult, si m-as bucura sa am mai putine ore de lucru, chiar daca asta inseamna un salariu mai mic. plata pe ora e asa insignificanta, ca nu ar face o mare diferenta.
Iar pe de alta parte, promovarea asta nu a schimbat nimic, decat numarul responsabilitatilor mele. Acum sunt in cursa de pregatire pentru geniu de raparari si transferuri intre calculatoare, si clase de 1la1.
Imbratisam schimbarea, ca uneoro ne-o dorim cu ardoare, alteori nu avem incotro... dar in ziua de azi stagnarea inseamna regres, si in nici un caz nu putem regresa.
Ce stiu eu... scriu in ro,aneste acum pentru ca asa mi-e de obosita mintea ca abia mai pot gandi. Azi am liber, desi ieri deodata am aparut ca si cand sunt programata pentru 5 clase diferite. Sa-ti imaginezi ce soc! Dar managerul mi-a confirmat ca pot avea ziua libera. E nevoie de un balans intre munca si familie si relaxare. Si de obicei am un echilibru bun, dar inevitabil imi mai e distrasa atentia de entuziasmul de la lucru.
De altfel, azi vreau sa pictez, si sa imi relaxsez mintea. :) si tre sa erg la cumparaturi de mancare de asemenea.
Alaltaieri m-am vazut cu maggie si caleb. Au venit sa ma viziteze. si ce bine a fost! si caleb imi zice numele acum. Ce drag mi-e pruncul asta!
Azi e vinerea mare. si imi pare bine ca am liber. am ocazia sa imi odihnesc gandurile si sa ma gandesc la invierea lui Isus ce va sa vina. Sa ma gandesc la lucrurile care conteaza.
Desi m-am oferit sa vin la lucru, ma bucur ca mi s-a spus ca e dreptul meu sa ma odihnesc si sa am ziua libera.
No comments:
Post a Comment